Articolul precedent legat de DIB (Distrusul Intern Brut) a introdus in mare cativa termeni: distrusul absolut, distrusul potential, distrusul virtual si a subliniat o presupusa conexiune intre interactiunea productie(creatie)/distrugere si diferite niveluri de echilibru sistemic.
Probabil ca acesti termeni sunt greoi si mai greu de “digerat” doar printr-o simpla definitie, cel mai bine ar fi sa exemplificam si practic.
Primul articol contine la motto un filmulet care poate fi folosit pentru o asemenea exemplificare- desi nu este o exemplificare economica cred ca este interesanta pentru intelegerea conceptelor.
“Now take this empty glass. Here it is, peaceful, serene, boring”.
Aceasta este starea initiala de echilibru. In aceasta stare exista deja o manifestare de “distrugere virtuala” pentru ca paharul este din sticla (se poate sparge), este pe un birou (la inaltime) si mai ales este sub degetul unui geniu malefic care tocmai vrea sa faca o demonstratie despre distrugere.
Exista toate ingredientele de a previziona o distrugere iminenta intr-un viitor apropiat, ceea ce se si intampla. “But if it is…destroyed….”.
“Distrusul potential” este distrugerea dintre starea initiala de echilibru (paharul ala nemiscat si plictisitor) si starea urmatoare de echilibru (o gramada de cioburi). Din punct de vedere al stocului de bogatie distrusul potential este pierderea valorica intre valoarea unui pahar si valoarea unei gramezi de cioburi (care poate fi eventual reciclata desi efortul recuperarii poate depaseste valoarea cioburilor).
Care este diferenta intre “distrugerea virtuala” si “distrugerea potentiala”?
Distrugerea potentiala pune accentul pe identificarea starilor de echilibru- in cazul de fata un inginer ar fi putut face un studiu pentru a vedea ce efect ar avea caderea paharului si in ce stadiu de distrugere ar ajunge prin cadere, practic care sunt nivelurile probabile de echilibru ale sistemului.
Distrugerea virtuala pune accent pe probabilitatea evenimentelor distructive- cat de probabil e ca acel pahar sa cada, cat de probabil e sa se sparga (poate paharul era dintr-o sticla atat de tare incat chiar daca cadea nu se spargea), cat de probabil e ca cineva sa vrea sa il sparga etc.
“Distrusul absolut” este mai greu de descris pe baza filmuletului, dar in cazul paharului ar insemna faramitarea cioburilor in continuare pana la stadiul de atomi si imprastierea lor. Din pahar nu ramane nimic din punct de vedere al stocului de bogatie- pentru ca atomii nu pot fi evaluati valoric nu?