Distrusul intern brut (DIB)

Motto: “Si mereu lucra/Zidul ridica/Dar orice lucra/Noaptea se surpa!” (Balada Mesterului Manole)

Motto2: The Fifth Element

Activitatea economica a unei tari este masurata in general prin indicatorul produsului intern brut (PIB) anual/trimestrial. Definitia termenului si formulele de calcul sunt arhi-cunoscute, vreau doar sa subliniez faptul ca pe fondul crizei economice actuale exista o presiune din ce in ce mai mare legata de schimbarea modului in care economiile nationale isi calculeaza performanta.

Ultimii ani au scos in evidenta un paradox. Este posibil sa ai un PIB in crestere sau stagnare si cu toate acestea sa ai o deteriorare semnificativa a mediului economic si a stocului de bogatie national. Teoria clasica explica acest lucru prin faptul ca o parte din activitate nu este evidentiata in PIB (auto-productia/consumul etc), dar si prin faptul ca are loc o reasezare fundamentala a valorilor economice cu implicatii care nu sunt inca pe deplin cunoscute. Acest lucru este corect, dar nu complet.

Marile economii ale lumii nu au avut scaderi importante ale PIB in ultimii ani (economia globala a crescut in ansamblul ei) si cu toate acestea multa lume vorbeste de ultimii ani drept “cea mai mare criza economica din ultima suta de ani, la fel de grea sau poate chiar mai grea decat Marea Criza din anii ‘30”. Cum este posibil sa comparam criza actuala cu cea din anii ‘30, cata vreme PIB nominal al SUA in 1933 a scazut la jumatate comparat cu 1929 (produsul intern brut real-corelat cu inflatia- a avut o scadere de 30%) iar acum PIB in SUA a ramas relativ constant intre 2008-2011?

Raspunsul se afla probabil in analiza contraponderii crearii bogatiei- distrugerea- care este in general ignorata de economisti, statisticieni, formatori de opinie samd. La fel cum discutam despre produsul intern brut (PIB) putem discuta si de un indicator al distrugerii de bogatie – distrusul intern brut (DIB).

Marea Criza din anii ‘30 a debutat printr-o distrugere masiva de fluxuri economice (caderea burselor, deflatie urmata ulterior de inflatie, somaj etc) si a fost “rezolvata” (la modul cinic) tot prin distrugere de al doilea razboi mondial. Economia si-a revenit producand pentru razboi iar dupa aceea pentru a reconstrui ce a fost distrus. Cresterea a continuat pentru multe decenii dupa razboi pentru a reface economiile vlaguite. Costul total al razboiului pentru tarile combatante (practic bogatie distrusa) a fost estimat la 1 trilion de dolari paritatea anilor ’40, o suma astronomica.

Analiza distrugerilor cauzate de Marea Criza si Al doilea razboi mondial este interesanta pentru a evidentia distinctia intre distrugerile de fluxuri economice (scaderea PIB in timpul Marii Crize) si distrugerile de stocuri de bogatie (evidente atat in timpul Marii Crize, dar mai ales in timpul celui de-al doilea razboi mondial).

Cu cat mai mult s-a distrus in al doilea razboi mondial, cu atat mai mult a crescut economia dupa razboi. Germania si Japonia au avut parte de cresteri economice spectaculoase, fiind totodata unele dintre tarile care au suferit cele mai mari distrugeri in razboi. Efectul net al distrugerilor din perioada Marii Crize si a razboiului a ramas vizibil insa multe decenii.

Un alt aspect al distrugerii economice il reprezinta cataclismele naturale: cutremure, inundatii, uragane/tornade etc. Aceasta este distrugere economica pura a stocului de bogatie- cladirile sunt distruse, soselele, retelele de electricitate samd. Costul aferent cataclismelor naturale a crescut in permanenta- doar in 2011 costul acestora (determinat de societati de asigurare) a ajuns la aproape 400 miliarde de dolari. Sursa: http://www.economist.com/node/21542755

Este evident insa ca distrugerea nu are loc numai prin razboi sau prin cataclisme naturale. Romania anilor 1990-2000 a cunoscut scaderi de PIB semnificative in contextul schimbarii regimului politic si tranzitiei de la o economie de tip socialist la una de tip capitalist. Abia in 2006 PIB Romaniei l-a egalat pe cel din 1988. Asadar modificarile politice majore pot fi in egala masura si cu efecte similare un factor de distrugere- atat de fluxuri economice cat si de stocuri de bogatie.

In perioada actuala, desi PIB nu a scazut atat de mult la nivel global distrugerea economica (mai ales cea a stocului de bogatie) este semnificativa. Pierderile din industria financiara sunt enorme, statele s-au supraindatorat, fondurile de investitii, pensii etc. nu au performante foarte bune samd. Socul distrugerii economice nu este atat de vizibil in prezent intrucat a fost preluat/transferat prin indatorare, prin transmiterea distrugerii economice din prezent catre viitor. Cata vreme aceasta distrugere de bogatie este transferata in viitor si purtatoare de dobanda efectul final este amplificat si poate fi chiar mai devastator. Dobanda nesustinuta de activitate economica este un factor important de erodare si distrugere de bogatie.

Cresterea PIB nu este asadar singurul criteriu al acumularii de bogatie nationala. Este la fel de important ca aceasta bogatie creata sa fie pastrata, si nu distrusa. Exista o tendinta naturala a deteriorarii bogatiei (prin inflatie, prin deteriorarea fizica/contabila a activelor, prin entropia economica samd) insa exista si perioade de distrugere brusca a bogatiei (cataclisme naturale, razboaie, modificari de regim politic, nationalizari, crize financiare samd). Teoria distrugerii bogatiei este probabil la fel de importanta ca cea a crearii bogatiei si trebuie luata in calcul atunci cand este evaluat mediul economic al unei tari.

Tarile care sunt capabile sa isi pastreze mai bine bogatia creata sunt cele care au cel mai mare succes economic, chiar daca aceasta nu este reflectata uneori in cresterea PIB. Acolo unde este putina distrugere este mai putina nevoie de productie pentru a suplini aceasta distrugere.

Acest articol nu se vrea a fi un studiu amanuntit, ci este doar un inceput de drum. Problema acumularii bogatiei a fost discutata permanent in mediul economic (uneori cu influente politice/ideologice). Dincolo de toate aceste discutii trebuie retinuta distinctia intre stocul de bogatie si fluxurile economice (atat creatoare cat si distrugatoare de bogatie) anuale/trimestriale, pentru a putea purcede ulterior la o analiza mai amanuntita.

Inchei cu o remarca amuzanta, pentru a sublinia faptul ca fluxurile economice evidentiate de indicatorii economici depind in mare masura de factorul uman si atat cresterea de bogatie cat si distrugerea pot veni uneori de unde nici nu ne asteptam: “Marry your cleaning person, and you will make GDP drop!”.

3 thoughts on “Distrusul intern brut (DIB)”

  1. Salut Mihai, te referi la “planned obsolence” nu?
    Am citit articolul tau- interesant. Incearca si linkul acesta (daca nu stii deja studiul):

    http://www.stiglitz-sen-fitoussi.fr/documents/rapport_anglais.pdf

    Eu sincer nu am o problema cu modul de calcul al PIB care poate ramane acelasi sau poate fi imbunatatit, am zis doar ca ar trebui sa existe un indicator de calcul a ce se distruge in economie (fie liniar- prin depreciere, amortizari, etc; fie brusc- prin evenimente gen cutremure, razboaie samd). L-am numit “DIB” (pt a contrasta cu PIB care este termenul cel mai des utilizat in urmarirea activitatii economice) desi putea fi “DNB” (distrusul national brut) sau variantele cu “net” in loc de “brut”.

    Din interactiunea celor doua laturi (crearea si distrugerea bogatiei, PIB si DIB) poti apoi urmari mult mai bine evolutia “stocului de bogatie”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *