Iluzia care ne uneste

Specia umana este diferita de celelalte specii de vietuitoare printr-un aspect absolut uimitor- nu stiu daca il putem defini drept bun sau rau. Oamenii au dorinte, au nevoi- cu mult dincolo de nevoile primare de supravietuire pe care le au si alte specii de animale (nevoi biologice, nevoia de perpetuare a speciei, nevoile de securitate). Un intreg melanj de nevoi subiective de o varietate uimitoare ne deosebesc de majoritatea covarsitoare a speciilor. Nevoi care ne fac sa vrem sa fim mai buni, mai capabili, mai eficienti- dar de asemenea nevoi care ne fac sa intram in competitie si sa ne luptam intre noi pentru realizarea lor.

Fara a intra in prea multe detalii, exista poate specii de animale care au si ele nevoi sau dorinte/aspiratii care nu tin neaparat de nevoile primare (obiective), insa acestea sunt exceptii. In cazul omului, in stadiul actual de dezvoltare probabil ca mai mult de 3/4 din nevoile si dorintele noastre deja nu mai sunt nevoi primare-obiective (cu cateva exceptii in zonele foarte sarace ale planetei sau in zonele afectate de razboaie interminabile).
Am mai spus ca omul in sine nu este “a priori” o fiinta sociala. Omul a devenit o fiinta sociala in momentul in care a realizat ca prin cooperare isi poate acoperi mai bine nevoile primare. In grup se vana mai bine, cultivarea plantelor era mai eficienta, la fel si apararea de alte grupuri de oameni sau animale era mult mai eficace. Omul actual este insa o fiinta sociala mai mult din cauza nevoilor subiective. Nevoia de comunicare, nevoia de a crea ceva apreciat de ceilalti, nevoia de statut social (bogatie, putere samd)- toate implica integrarea intr-un sistem social din ce in ce mai sofisticat.

In tandem cu tot acest proces de aprofundare a sistemului social si deplasare a focusului catre nevoile subiective a aparut si un fenomen interesant- o posibilitate (ulterior tendinta) de a rezolva nevoile primare la nivel personal fara a mai apela la sistemul social. Multe familii incep sa isi produca singuri hrana- pentru ca este bio- samd. Nevoile primare se satisfac la nivel personal, insa nevoile secundare-subiective sunt satisfacute tot la nivel social (respectam mediul, protejam pe cei din jur samd).

In valtoarea acestor modificari si reasezari exista insa o constanta si notabila exceptie in toata aceasta pleiada de nevoi pe care omul nu o poate rezolva din nou la nivel personal, chiar daca este o nevoie primara. Este vorba despre nevoia de securitate. Indiferent de cat de puternici am fi- ca persoana-, ce putem face in fata unui grup de 10-20-100 persoane care ne ataca? Cu ce arme ne putem apara? Unde ne putem ascunde? Cati bodyguarzi putem plati?

Rezolvarea problemei securitatii personale la nivel non-social implica drept scenariu unic dezvoltarea unor arme sau instrumente de descurajare a agresiunii care sa ne poata apara in fata unui numar foarte mare de agresori (similar cu armele nucleare in relatiile dintre state). Evident ca din cauza costurilor asemenea instrumente nu vor fi disponibile (daca vor fi vreodata disponibile) decat pentru o elita, restul lumii traind intr-o insecuritate totala si fiind o amenintare permanenta. Un asemenea sistem nu este sustenabil.

Rezolvarea problemei securitatii personale se rezuma asadar in continuare la interactiunea sociala.

In momentul de fata securitatea personala este (cel putin la nivel teoretic) asigurata de catre stat. Statul caruia ii platim taxele de care ne plangem tot timpul este cel care- cel putin la nivel declarativ- ne protejeaza atat de infractorul care vrea sa ne fure portofelul cat si de tara straina care vrea sa ne invadeze. Statul este cel care- cu politie, armata samd- pastreaza ordinea sociala si contribuie la securitatea personala. In acelasi timp insa, statul cu puterea sa poate deveni o amenintare la adresa securitatii personale.

Ultimele luni au adus provocari in crestere la adresa securitatii personale- in diferite zone de pe glob. Tarile musulmane, tarile din Europa de Vest, SUA- toate aceste tari trec in acesti ani prin perioade de reasezare rapida a conceptelor de securitate personala, de grup, nationala samd. Statul ajunge sa fie perceput chiar de catre propriii cetateni mai degraba ca un inamic decat ca un garant al securitatii personale- datorita faptului ca in multe tari a implementat masuri de reforma radicale neacceptate de populatie (dublate de reprimarea violenta a manifestatiilor de protest), sau incearca sa pastreze un status quo din ce in ce mai nepopular la nivelul populatiei.

Este posibil ca statele sa isi piarda- daca nu stiu sa gestioneze corect situatia- rolul de garant social al securitatii personale. In acel moment statul isi pierde ratiunea de a exista si situatia actuala de organizare la nivel statal fie va degenera in anarhie (descompunere sociala, fiecare isi apara cum poate bunurile, etc) fie va fi inlocuita cu noi institutii sociale capabile sa ofere si sa garanteze securitatea personala.

Orice noua institutie capabila sa ofere un nou concept de securitate personala trebuie insa sa isi afirme si sa isi castige legitimitatea. Cum? Printr-o noua doctrina, printr-un nou contract social- care sa fie acceptat de oameni. Oamenii sunt in acest moment satui de minciuni si de coruptie, sunt satui de politicieni slabi si de un aparat statal represiv. Am mai spus-o de multe ori- institutiile exista pentru oameni. Orice noua institutie trebuie sa fie aproape de oameni si sa raspunda nevoilor lor din ce in ce mai sofisticate.

Asteptarile in ceea ce priveste un asemenea “reset” institutional trebuie sa fie insa realiste. Am auzit de multe ori remarci in genul “statele actuale nu actioneaza logic” sau “doctrinele actuale incep sa semene cu religia pentru ca asteptarea e ca oamenii sa le urmeze orbeste”. Institutiile sunt niste forme de organizare greu adaptabile, mintea umana evolueaza- mai ales in ultimii ani- mult mai repede decat se pot adapta institutiile. Este posibil si probabil ca orice forma de organizare institutionala sa poata fi “demolata”rapid la nivel logic de catre fanaticii rationalisti. Nici o forma de organizare sociala si institutionala nu este perfect logica, insa avem nevoie de un sistem social, de institutii pentru a ne bucura de securitate personala.

Posibilele noi institutii nu trebuie sa fie pur logice, ci trebuie sa satisfaca nevoile oamenilor, sa fie etice si sa fie general acceptate (pe baza celor doua puncte anterioare). In fond, o iluzie in masa care sa ne uneasca si sa ne protejeze. Si pe care sa o acceptam…